Ingrid Mutter - Ritmul libertății

Scurtă introducere: cine ești și care sunt cele mai notabile realizări ale tale în alergare?

• În 2017 am fost campioană europeană de skyrunning.

• În 2017 am obținut, cu echipa României, medalia de bronz la Campionatele Mondiale de Alergare Montană desfășurate la Giir di Mont–Premana.

• La Lavaredo Ultra Trail 2024, în proba de 20 km, am ocupat locul 2.

• Am fost campioană națională la alergare montană:

  • 2019 – lungă distanță
  • 2020 – lungă distanță

• În 2025 am câștigat:

  • Semimaraton 21
  • Eco Maraton
  • Brașov Marathon

1. Cum a început pasiunea ta pentru alergare?

Pasiunea mea pentru alergare a început în anul 2011, din dorința de a mă simți mai bine în pielea mea, de a mă simți mai puternică și de a găsi un echilibru în viața de zi cu zi. Am început în anul în care învățam pentru admiterea la Medicină, după ce, cu un an înainte, nu reușisem. Am căutat un mod de a gestiona stresul și de a-mi încărca bateriile după o zi de învățat și mi s-a părut cel mai bun mod de a-mi oxigena creierul și de a mă energiza, alergând în natură. Am început cu o prietenă care alerga deja constant, ea învățând pentru examenul de Bacalaureat (ce vremuri!).

2. Cine ești tu atunci când nu alergi și cât din acel „tu” îți aduci cu tine pe traseu?

Atunci când nu alerg sunt medic specialist ortoped. Nu știu să îți spun dacă aduc ceva din viața de zi cu zi în alergare, dar cu siguranță aduc o bucățică din mine, cea care aleargă, în viața cotidiană. Specialitatea aceasta mi-am ales-o datorită alergării. Am avut curajul să aleg un domeniu care, în viziunea multora, este mai degrabă destinat bărbaților: chirurgia ortopedică. Mi-am dorit să ajut oamenii să se pună din nou în mișcare (uneori la propriu), iar alergarea pe munte m-a învățat să am curajul să iau astfel de decizii. Am învățat prin intermediul alergării să am mai multă încredere în mine și în ceea ce pot să fac (la capitolul acesta încă lucrez intens, fie că este vorba de viața cotidiană sau de cea de alergător). Cred că alergarea montană mă ajută să îmi depășesc limitele atât fizice, cât mai ales psihologice. Mi-a luat mulți ani să învăț să nu îmi fie frică să fiu singură cu muntele și, chiar dacă uneori mai apar mici îndoieli, atunci când renunți la teamă descoperi cu adevărat libertatea.

3. Este prima ta experiență la Bucovina Ultra Rocks. Ce te-a atras să vii aici?

Nu am participat până acum la BUR, acesta va fi primul an. Însă am participat anul trecut la Zmeu X-Fest și de mai multe ori la Campionatele Naționale de Alergare Montană care s-au desfășurat pe traseele pe care se aleargă și la BUR. Cursele de alergare mă învață să îmi testez limitele, să fiu mai încrezătoare și mai hotărâtă în tot ceea ce fac. Mă învață disciplina, dar, mai presus de toate, mă învață să mă bucur de călătoria care m-a făcut să ajung acolo și de tot ceea ce mă înconjoară.

4. Bucovina Ultra Rocks e o cursă, dar și o stare. Cum se simte pentru tine locul ăsta, natura, oamenii, energia?

Prima oară când am venit în Bucovina a fost tot datorită alergării montane. Am venit cu mintea deschisă, plină de entuziasm să descopăr o zonă nouă și am ajuns prin niște locuri deosebite, care au un farmec aparte, unde oamenii sunt primitori, iar energia locului te face să îți dorești să revii cu fiecare ocazie.

5. Dacă ar fi să le povestești alergătorilor care nu au fost niciodată în Bucovina despre experiența Bucovina Ultra Rocks, ce ai vrea să le transmiți dincolo de cuvinte?

Nu cred că poți exprima suficient de bine în cuvinte stările, emoțiile și magia locului, fie că este vorba despre Bucovina, fie despre alte locuri. Le-aș spune că merită să vină măcar o dată să vadă, să simtă și să trăiască acest loc. Este o zonă foarte frumoasă din țara noastră și sunt convinsă că vor rămâne plăcut impresionați de tot ceea ce găsesc aici.

6. Ce înseamnă pentru tine ideea asta de a alerga printre rădăcini și a privi spre orizont?

Pentru mine, alergarea reprezintă modul în care mă conectez cu mine însămi și cu natura. Este modul meu de a trăi prezentul într-o lume tot mai agitată, în care uităm să ne oprim și să trăim măcar pentru o clipă. Mă consider foarte norocoasă că am descoperit acest sport, acest mod de viață. Alergatul este ca o meditație: te concentrezi să alergi printre rădăcini, pe teren accidentat, îți golești mintea de toate gândurile și ești atent la ceea ce faci. Singurătatea și liniștea naturii, atunci când ești departe de forfota orașului, te ajută să te descoperi pe tine însuți și să descoperi cu adevărat libertatea.