19 ianuarie 2026

Juan Delafenetre - Calatorie in jurul lumii

Acest interviu îl prezintă pe Juan Delafenetre, alergător și antrenor de trail din Argentina, pentru care ultra-alergarea nu înseamnă rezultate, ci explorare, limite și experiență trăită. Atras de simplitatea alergării, el descrie ultratrailul ca pe o dublă călătorie: prin peisaje sălbatice și în interiorul propriei ființe. Participarea sa la Beast 100M în cadrul Bucovina Ultra Rocks by UTMB a fost o întâlnire profundă cu singurătatea, natura și responsabilitatea personală, lăsându-i un respect puternic pentru acest loc și dorința clară de a reveni. Pentru Juan, a alerga printre rădăcini și spre orizont înseamnă autonomie, adaptare și acceptarea magiei brute a mersului înainte, spre necunoscut.

Scurtă introducere:

Cine ești și care sunt, pentru tine, cele mai notabile rezultate obținute până acum?

Numele meu este Juan Delafenetre, am 38 de ani, sunt argentinian, iar trail running-ul este viața mea. Chiar dacă am obținut câteva rezultate bune în curse, acestea nu au fost niciodată cel mai important lucru pentru mine. Atunci când mi-am ales pasiunea — iar viața m-a purtat departe de familie și de țara mea — mi-am dat seama că, de fapt, căutam limitele mele și noi aventuri. Uneori, ceea ce alții văd ca pe un eșec sau ca pe un mare succes este, pentru mine, doar începutul unei căutări: o experiență, o lecție, o strategie. Ceva ce, în ziua cursei, doar tu înțelegi cu adevărat… sau descoperi pe parcurs.

1. Cum a început cariera ta în trail running?

Nici nu mai știu exact când am început; a fost cu mult timp în urmă. Mi-au plăcut mereu sporturile și am încercat multe discipline diferite, dar alergarea avea ceva special: simplitatea ei. Nu ai nevoie de planuri — te schimbi și pleci. Oricând, oriunde, fără să-ți faci griji pentru altceva. Apoi se întâmplă ceea ce știe toată lumea: nu te mai oprești. Te atrage și devine parte din viața ta de zi cu zi. Pentru mine, ultra trail-ul este magie pură. Capacitatea umană de a îndura și de a realiza ceva de acest gen mă uimește în continuare: să alergi zile întregi prin munți, cu vreme schimbătoare, cu un corp care se transformă de la o secundă la alta. Este o aventură dublă: tot ce se întâmplă în jurul tău… și tot ce se întâmplă, în același timp, în interiorul tău.

2. Cine ești atunci când nu alergi și cât din acel „tu” aduci cu tine pe traseu? (Uneori, alergarea scoate la suprafață lucruri pe care nu le vedem în viața de zi cu zi. Ce parte din tine iese la iveală atunci când ești singur cu munții?)

Atunci când nu alerg, lucrez ca antrenor de alergare și trail running, uneori destul de strict și structurat. În viața de zi cu zi sunt o persoană organizată, atentă la detalii și mereu în căutarea eficienței. Cred că munții sunt locul în care se naște spontaneitatea. Acolo nu există ordine — lucrurile pur și simplu se întâmplă și te surprind. De la probleme care trebuie rezolvate până la atingerea unui vârf și confruntarea bruscă cu un răsărit care îți taie respirația. Sau acele momente simple și unice în care există doar liniște: un peisaj incredibil, șuierul blând al vântului și propria ta singurătate. Momente în care ești doar tu… iar restul se estompează în depărtare.

3. La ce cursă ai participat la BUR și ce ți-a spus această cursă despre tine? (Despre limite, curaj, abandon, bucurie… Ce ai învățat sau ai redescoperit despre tine în orele petrecute pe trasee?)

Am participat la distanța de 100 de mile, Beast 100M. A fost o mare aventură. Pentru mine, faptul că eram atât de departe de țara mea a făcut experiența și mai specială. Când ajung într-un loc nou — în acest caz, Câmpulung Moldovenesc — sentimentul este incredibil. Am sosit cu trenul, privind munții pe drum, gândindu-mă că voi petrece o zi întreagă acolo, descoperind locul și expunându-mă la tot ceea ce urma să vină. Acest amestec de curiozitate și mister pe care îl creează peisajele atât de puternice. Nu a existat frică. Știam că aș putea întâlni urși sau alte animale, dar îmi doream să trăiesc experiența completă. Am cunoscut oameni extraordinari, am legat conexiuni cu alți alergători și am trăit momente unice, petrecând multe ore singur. Experiența a fost complet pozitivă. Nu doar datorită cursei în sine, ci și datorită momentului din an. M-am simțit puternic: corpul a răspuns bine, iar mintea a rămas concentrată. A fost o lecție valoroasă… și una care m-a făcut să vreau să revin.

4. Bucovina Ultra Rocks by UTMB este o cursă, dar și o stare de spirit. Cum simți acest loc — natura, oamenii, energia? (Ce fel de conexiune ai simțit între tine și spațiul prin care ai trecut? Cum te-a atins Bucovina?)

Bucovina este intrigă, curiozitate, teren sălbatic, energie. Energia de a pătrunde într-un loc unde animalele trăiesc în habitatul lor natural, de a-l traversa cu respect, simțind tot ce te înconjoară. Pentru că acolo, tu ești vizitatorul. Treci prin acel spațiu fără a lăsa urme, dar purtând momentul cu tine. Este un sentiment incredibil, greu de pus în cuvinte.

5. Dacă ar fi să le spui alergătorilor care nu au fost niciodată în Bucovina ce înseamnă experiența Bucovina Ultra Rocks, ce ai vrea să transmiți dincolo de cuvinte? (Ce emoție, imagine sau moment ar trebui să simtă pentru a înțelege ce înseamnă să fii aici?)

Aș spune un singur lucru: trebuie să fii acolo. Trebuie să simți.

6. Ce înseamnă pentru tine ideea de a alerga printre rădăcini și de a privi spre orizont? (Ce te readuce mereu la origini și ce te împinge tot mai departe?)

Magia de a te deplasa prin locuri atât de vaste, de a traversa munți și de a rezolva probleme. Acolo ești singur, iar totul depinde de tine — să te miști, să decizi și să mergi mai departe. Te învață multe despre depășirea propriei persoane. Îmi place foarte mult și alergarea de noapte. Ore întregi cu frontală, în întuneric, înconjurat de liniște, unde singurele sunete sunt pașii tăi sau vântul. Apoi începi să vezi o lumină, apoi încă una… dintr-odată un sat, oameni care te încurajează. Și apoi, din nou, întunericul. Ești din nou singur. Sunt senzații incredibile.