The Keepers of Echoes: Mădălina Amariei

The Keepers of Echoes: Poveștile pe care le aducem. Ecourile pe care le lăsăm. Amintirile pe care le ducem mai departe.

Mădălina Amariei a alergat prima cursă montană în 2022. De atunci, atleta Kailas FUGA Team din Oradea a câștigat de două ori Retezat SkyRace, a devenit campioană națională la alergare montană pe distanță lungă și a urcat pe podiumuri în toată Europa. În interviul de mai jos ne povestește ce i-a cerut Bucovina și ce ecou lasă celor care vin după ea.

1. RĂDĂCINILE TALE: Ce te leagă de alergare? Pentru început, povestește-ne puțin despre tine, dincolo de alergare. De unde vii, ce te-a format și care sunt realizările sau momentele care au devenit parte din rădăcinile și identitatea ta?

Poate părea paradoxal pentru cineva care iubește alergarea montană, dar vin dintr-o zonă de câmpie. În vacanțele petrecute la bunici, un sat înconjurat de dealuri împădurite în nordul Dobrogei, am simțit prima dată atracția pentru drumeție și pentru natură în general, cu mult înainte să știu că într-o zi voi alerga pe poteci. Nu am făcut sport în copilărie sau în adolescență. Am crescut însă în colective competitive, în care fiecare simțea presiunea, dar și încurajarea, de a obține cele mai bune rezultate. Dorința aceea de a da tot ce am mai bun mi-a rămas și o regăsesc în tot ce fac, fie că este vorba despre o competiție, fie despre munca de la birou. Alergarea mă întoarce în natură, mă ajută să mă desprind de viața de zi cu zi și de responsabilitățile ei și îmi arată, de fiecare dată, până unde îmi pot împinge limitele.

2. Când a devenit alergarea parte din povestea ta? Ce te face să mergi mai departe atunci când drumul devine dificil?

Am început să alerg târziu, în primii ani după ce m-am angajat. Aveam deja o bază destul de solidă, pentru că mergeam de câțiva ani la clase de fitness de grup, dar alergarea a venit dintr-o provocare lansată de un coleg de muncă. De acolo nu a mai fost decât un pas: am început să ies singură la alergare și să citesc tot ce găseam despre acest sport în online. Tot de pe internet am aflat despre Brașov Maraton, unde m-am înscris la proba de semimaraton., în anul 2017. A fost prima mea cursă de trail și momentul în care alergarea a devenit cu adevărat parte din povestea mea. Ceea ce mă face să merg mai departe s-a schimbat de-a lungul anilor. La început era curiozitatea: voiam să aflu dacă pot termina o cursă dificilă. Acum este încrederea - experiența adunată în timp îmi spune, chiar și atunci când drumul devine greu, că voi ajunge la linia de finish.

3. Privind în urmă la parcursul tău, cum ți-au influențat rădăcinile omul și alergătorul care ești astăzi? A existat un moment, un loc sau o persoană care ți-a schimbat felul în care privești alergarea sau pe tine însuți?

Privind în urmă, îmi regăsesc rădăcinile în două lucruri: locurile în care am copilărit și mentalitatea cu care am crescut. Pădurile de pe dealurile Dobrogei, descoperite în vacanțele la bunici, m-au învățat să caut natura. Iar mediul competitiv în care am crescut și felul de a face lucrurile pe care l-am văzut în familie m-au învățat să nu mă opresc la jumătate: mă pregătesc serios și dau tot ce am mai bun, în alergare ca în orice altceva. Nu pot spune că a existat un singur moment care m-a schimbat definitiv. Sunt un om destul de calculat și fiecare antrenament, fiecare mică reușită m-a adus până în punctul în care sunt astăzi.

4. POVESTEA TA: Când ai ajuns la Bucovina Ultra Rocks by UTMB, ce poveste ai adus cu tine?

Nu am adus cu mine o poveste deosebită și nu mă consider un om special. Am fost una dintre mulții concurenți care s-au așezat la start cu emoții și entuziasm.

5. Privind în urmă la cursa ta, ce moment sau experiență ți-a rămas cel mai puternic? Ce ai lăsat în urmă pe traseele din Bucovina și ce ai luat cu tine acasă?

Am fost plăcut surprinsă de peisaj. Auzisem de atâtea ori că Bucovina este foarte frumoasă, încât nu mă așteptam să mai fiu impresionată. Pietrosul Bistriței are un loc special în amintirea mea: una dintre cele mai grele și mai frumoase urcări. Dar și pantele line ale Giumalăului au niște priveliști deosebite. Amintirea acestor locuri mă bucura și sper sa le revăd cât mai curând. Vreau sa cred ca nu am lăsat nimic în urma mea, poate doar urme de pași pe poteci..

6. Ce crezi că ai învățat despre tine pe traseele din Bucovina? Ce ți-a spus muntele pe parcurs și ce ai luat cu tine din această experiență?

Desi in 2026 am participat la proba lungă, cursa de 88km din 2025 m-a impresionat mai mult. Dificultatea traseului a fost amplificată de o vreme foarte călduroasă, care mi-a pus limitele la încercare într-un fel pe care nu îl credeam posibil. Acasă am luat, în primul rând, mulțumirea ca am dus cursa la bun sfârșit, chiar și atunci când fizicul meu a refuzat să coopereze.

7. Fiecare alergător lasă ceva în urmă pe traseu. Care este ecoul pe care ai vrea să îl lași pentru următorul alergător care va veni în Bucovina? Ce i-ai spune cuiva care nu a trăit încă aceste trasee, dar urmează să devină parte din povestea lor?

Nu cred că las în urmă ceva deosebit, poate doar dovada că un om obișnuit, care a început să alerge târziu, poate duce la capăt o cursă ca aceasta. Celui care urmează să vină în Bucovina i-aș spune să se pregătească serios și cu răbdare, pentru că traseul ascunde multe provocări. Să nu se sperie de urcarea pe Pietrosul Bistriței: este grea, dar poate deveni una din preferatele tale. La fel și Runc-ul. Și să ridice din când în când privirea din potecă, cu siguranță va descoperi un peisaj de care se va bucura.

8. PUNTEA TA CĂTRE NOI ORIZONTURI: Spre ce noi orizonturi privești acum și cum crezi că experiența pe care o iei cu tine din Bucovina va influența următorul capitol al poveștii tale?

În curând voi lua startul la o nouă provocare, poate cea mai grea de până acum. Este ceva motivant în temerile care vin odată cu o cursă dificilă, dar privesc spre ea cu entuziasm. Finishurile adunate de-a lungul timpului, printre care și cele din Bucovina, mi-au arătat că poți obține ceea ce îți dorești dacă ai curaj și muncești pentru obiectivul tău.