Oana Marina - Linistea dinauntru
1. Cine ești tu atunci când nu alergi și cât din acel „tu” îți aduci cu tine pe traseu?
(Uneori alergarea scoate la suprafață lucruri pe care nu le vedem zi de zi. Ce parte din tine iese la lumină când ești singur cu muntele?)
Când alerg, pot spune că sunt mai aproape de esența mea ca om decât în viața de zi cu zi. Pe parcursul unui ultramaraton trăiesc o mulțime de stări: entuziasm, plăcere, neliniște, frică, nervozitate, recunoștință, calm și fericire. Când sunt singură cu muntele văd și simt măreția naturii, modul în care aceasta există, necondiționată de prezența mea.
2. La ce cursă ai participat la BUR și ce ți-a spus cursa aceasta despre tine?
(Despre limite, curaj, renunțare, bucurie… Ce ai învățat sau reînvățat despre tine în orele petrecute pe poteci?)
La BUR am participat de patru ori. Am început cu Beast în 2022, o cursă nefinalizată din mai multe motive. A fost prima dată când corpul a spus „nu sunt pregătit”, mintea a cedat, iar vremea a favorizat abandonul meu. Din acel moment am așteptat cu răbdare să mă întorc și să parcurg traseul integral. În 2023 și 2024 am participat la cursa de 110 km, o cursă provocatoare, cu un traseu spontan, dar foarte frumoasă. În 2025 m-am întors pentru a duce la capăt traseul Beast. Bucovina Ultra Rocks mi-a arătat că am curaj, determinare și că limita mea este mult departe de a fi atinsă. Orele petrecute pe traseu au fost multe, dar niciodată indiferente.
3. Bucovina Ultra Rocks by UTMB este o cursă, dar și o stare. Cum se simt pentru tine locul, natura, oamenii, energia?
(Ce fel de legătură ai simțit între tine și spațiul prin care ai trecut? Cum te-a atins Bucovina?)
Pentru mine, BUR este un eveniment care aduce omul lângă om și omul lângă natură. Este un loc unde și cel care nu aleargă devine alergător, unde cel care nu a simțit începe să simtă, iar cel care nu a trăit începe să trăiască. Bucovina Ultra Rocks îmi dă un sentiment de „acasă”.
4. Dacă le-ai povesti alergătorilor care nu au fost niciodată în Bucovina despre experiența Bucovina Ultra Rocks, ce ai vrea să simtă dincolo de cuvinte?
(Ce emoție, imagine sau moment ar trebui să trăiască pentru a înțelege ce înseamnă să fii aici?)
Atmosfera este caldă, chiar și noaptea. Startul adună emoția tuturor în lumini de frontală. Odată ce te îndrepți spre pădure, se așterne liniștea. În surdină, tot mai slab, se mai aud susținătorii. Intri în pădurea deasă și urmărești șirul de lumină.
Primul vârf? Rarăul, nu foarte înalt, dar nici ușor de atins. De acolo te prinde răsăritul spre Pietrosul Bistriței. Toată urcarea până pe vârf se justifică atunci când îi vezi creasta neregulată și sălbatică. Apoi vine Giumalău, vârful cu crucea mare. Îl urci o dată, încă o dată, și în final atingi crucea. Apoi „cobori într-o urcare” și ajungi la Stână. Mai ai doar 12–13 km până la finish și un „munte” mai mic: Runcul. Ce este Runcul? Ceva ce trebuie să descoperi singur. Dintr-o vale într-un munte și dintr-un munte într-o vale—cai, stânci, oameni, Bucovina.
5. Ce înseamnă pentru tine să alergi printre rădăcini și să privești spre orizont?
(Ce te întoarce mereu la origini și ce te împinge mereu mai departe?)
Ideea de a alerga printre rădăcini m-a dus înapoi la origini, la copilărie, la natura mea umană. Contactul cu pământul este esențial pentru a ajunge în interiorul minții mele. Mintea este un instrument greu de controlat uneori, dar necesar pentru a forma conexiuni și a raționaliza ceea ce trăim. Alergarea este activitatea care m-a ajutat să înțeleg teoria și mi-a oferit experiența. Ce mă împinge înainte? Condiția umană pe care o împărtășim cu toții. Ori nu este nimic special în asta, ori suntem cu toții speciali.
