19 ianuarie 2026

Robert Hajnal - Dialogul interior

De la copilăria petrecută în munți până la rezultate internaționale importante, inclusiv podiumuri la UTMB, el vede alergarea ca pe un dialog interior și un proces continuu de creștere. Robert vorbește despre impactul profund al curselor precum Bucovina Ultra Rocks by UTMB, despre echilibrul dintre confort și efort, și despre convingerea că rădăcinile puternice, disciplina, reflecția și comunitatea, sunt esențiale pentru a privi și atinge noi orizonturi în sport și în viață.

Scurta introducere:

Cine esti si care sunt pentru tine cele mai notabile rezultate pe care le-ai obtinut pana acum?

Mă numesc Robert Hajnal, sunt născut în Petroșani, România, un oraș dintr-o zonă montană unde de mic mergeam la cules de ciuperci, ghiocei sau fructe de pădure. Cele mai notabile rezultate la competiții de alergare montană au început de acum 12 ani de la prima mea victorie, la prima participare la un ultra - Ciucas105km iar pe plan international pot spune că locul 2, locul 9 de la UTMB și CCC, locul 2 Lavaredo Ultra Trail și locul 4 MIUT sunt probabil cele mai importante rezultate obținute, până acum în cariera mea de alergător montan.

1. Cum a început cariera ta de alergător de trail? (povestește-ne puțin și despre UTMB (numar de participari, la ce curse, ce rezultate, momentul 2018,...)

Carierea mea de alergător a început în 2012 la o cursă de 28 de kilometri cu peste 2000 diferență de nivel- pe atunci nu știam ce înseamnă asta, cursă pe care am terminat-o în 5 ore. Am făcut cursa aceasta, m-am apucat de acest sport din dorința de a cunoaște cât mai multe grupe montane de la noi din țară. Prin aceași perioadă am auzit și de UTMB, pentru că un grup de atleți-temerari români urmau să participe la proba de 170 kilometri și mi s-a părut un concept interesant însă nu am îndrăznit să visez la asemenea distanțe. În cele din urmă călătoria UTMB pentru mine a început în 2015 când am participat la CCC (9th) și apoi la alte 7 UTMB-uri unde am 3 DNF, un loc 2-2018, un loc 9-2022, un loc 49 și un loc 69. Pentru mine anul 2018 a reprezentat anul în care am realizat că orice este posibil dacă muncești, planifici, execuți, ai susținerea potrivită și puțin noroc alături de tine. Astfel poți ajunge chiar și pe podiumul celui mai mare concurs de ultramaraton din lume.

2. Cine ești tu atunci când nu alergi – și cât din acel „tu” îți aduci cu tine pe traseu? (Uneori alergarea scoate la suprafață lucruri pe care nu le vedem zi de zi. Ce parte din tine iese la lumină când ești singur cu muntele?)

Când nu alerg sunt foarte puțin disciplinat, ba chiar leneș aș putea spune. Îmi place să fiu relaxat în viața de zi cu zi, fără prea mult stres indus, iau lucrurile cum vin către mine așa cum sunt ele. Totul este doar ceea ce este. Nimic mai mult, nimic mai puțin. În schimb când sunt singur pe munte contrabalansez această relaxare din timpul zilei și caut să-mi ies din zona de confort fie prin intensitatea efortului fie prin distanța facută, la antrenament sau printr-o aventură în munții sălbatici din spatele casei.

2. La ce cursă ai participat la BUR și ce ți-a spus cursa asta despre tine? (Despre limite, curaj, renunțare, bucurie… Ce ai învățat sau reînvățat despre tine în orele petrecute pe poteci?)

La BUR am participat la toate probele cu excepția concursului de 33 de kilometri. Bucovina Ultra Rocks îmi arată în fiecare an că același poteci pe care le-am alergat an de an pot să fie din ce în ce mai spectaculoase, chiar dacă le-am parcurs de atât de multe ori. Că poți parcurge distanța, de la an la an, fiind alt om însă natura este și a fost mereu aceași. Că suntem destul de mici în comparație cu un copac care a trăit sute de ani pe potecile astea. Cursele mă ajută să mă cunosc. Cursele îmi sunt alături în dialogul intern. Scenă, public și colegi în spectacolul plăcerii și suferinței. Am învățat despre mine alergănd pe potecile Bucovinei că un an de zile, între competiții înseamnă mult și în același timp foarte puțin că Runcul este greu în prima zi de cursă și abordabil în ziua 3.

3. Bucovina Ultra Rocks e o cursă, dar și o stare. Cum se simte pentru tine locul ăsta – natura, oamenii, energia? (Ce fel de legătură ai simțit între tine și spațiul prin care ai trecut? Cum te-a atins Bucovina?)

Chiar dacă am fost de atât de multe ori până în acel colț de țară am mereu o altă stare care variază între relaxarea dinaintea cursei - tensiunea competițională și bucuria terminării provocării alese. În fiecare an îmi spun că e ultima oară când particip la această competiție, pentru că e departe de locul unde stau și în fiecare an, în ultimii 5 îmi mulțumesc că am ales să mă întorc pe aceste meleaguri.

4. Dacă ar fi să le povestești alergătorilor care nu au fost niciodată în Bucovina despre experiența Bucovina Ultra Rocks, ce ai vrea să le transmiți dincolo de cuvinte? (Ce emoție, imagine sau moment ar trebui să simtă ca să înțeleagă ce înseamnă să fii aici?)

Alergătorilor care nu au fost niciodată în Bucovina aș vrea să îi provoc ca la finalul acestui paragraf, să închidă ochii și să-și imagineze cea mai verde pajiște, cele mai dese și sălbatice păduri, vâfuri înalte și coborâri tehnice. Să își imagineze cum se simte o provocare grea, dată de distanță și să facă un mix între aceste două setimente. Pentru mine Bucovina Ultra Rocks este un cocktail în care aceste emoții, sentimente antagonice, se întrepătrund și după trecerea linei de finish am satisfacția și gusutul unei adevărate aventuri duse la capăt.

5. Ce înseamnă pentru tine ideea asta de a alerga printre rădăcini și a privi spre orizont? (Ce te aduce mereu înapoi la origini, și ce te împinge mereu mai departe?)

Pentru mine ideea de a alerga printre rădăcini și a privi către orizont înseamnă dorința ca mâine să fiu mai bun, mai pregătit decât astăzi. Mereu am avut un midset de creștere însă pentru asta ai nevoie de rădăcini puternice. Sportul, alergarea montană, alergarea de anduranță mi-a oferit prilejul de a peterece mult timp cu mine, de a-mi consolida radacinile despre propria persoană și a cunoaște orizontul către ce-mi doresc a-mi întinde ramurile, către ce-mi doresc să fiu. Momentele de pauză și relaxare sunt un prilej bun de reflexie dacă urmează să cresc în direcția dorită, în direcția optimă atât pentru binele meu cât și pentru persoanele care-mi sunt aproape.

6. Care sunt planurile tale pentru 2026? (BUR și UTMB, ce curse, ce plan ai, spune-ne ceva și despre antrenamente și TRA).

Pentru 2026 îmi doresc să fiu la startul probei de 74 kilometri, să urc pe cele 3 Vârfuri, să privesc către interior și să-mi zâmbesc spunându-mi „sunt mândru de tine” că încă reușeti să faci asta cu pasiune. Pe lângă alergare îmi doresc ca să împărtășesc această călătorie cu câți mai mulți atleți din clubul sportiv de alergare pe care l-am fondat, TrailRunning Academy și să-mi ofer din experiența acumulată în cei peste 13 ani de alergare și zecile de competiții terminate și câștigate. Orice bucurie împărtășită se dublează ca intensitate, orice suferință se înjumătățește.